Nevoie de exprimare?!

   Nu, nu e ceea ce pare. Se pare că e o constatare a oamenilor, a societății, a lumii în care trăim. Fiecare din noi încercăm să ieșim în evidență, să ne dăm cu părerea la diverse lucruri ce nu ne privesc, să fim excentrici, să șocăm. Poate că mulți neagă acest adevăr, dar acest lucru se poate vedea zi de zi, în diverse ipostaze și în diverse moduri.
   Unii preferă să iasă în evidență prin exterior, încercând să capteze atenția în modul clasic, prin ținută, coafură, machiaj (la fete), accesorii, alții (și de aceștia să vă feriți, sau să vă amuzați) "încearcă" să oglindească pe ceilalți prin "înțeleptele" lor vorbe, sau comportament. Deși se dau drept prieteni, ei încearcă întodeauna să pună mâna pe lucruri ce aparțin altora, îți zâmbesc, la fel cum și în desenele animate hiena râde înainte să ucidă.
   Deși eu sunt fană a acestor spectacole, date de niște profesioniști în toată regula, prefer genul de comedii care sunt naturale, și nu exagerate, ca în cazul oamenilor ce atrag atenția prin diverse lucruri care sunt de apreciat la ei, frumusețe, inteligență, bun gust la îmbrăcăminte, muzică, filme, simțul umorului, șarm și alte asemenea lucruri.

•  Nu e de dorit să fiți genul de persoană care dorește să îi facă pe alții să se despartă, "neintenționat", încercând să câștige inima celui râvnit.

• Nu e recomandat să fiți genul de persoană care spune numai lucruri rele, bârfe.
  
• Nu e corect să complotați pe la spate sau să fiți prefăcuți, să fiți ceea ce nu sunteți. 
• Nu e corect să încerci să pari cel mai bun, fie că acest lucru înseamnă să "calci peste cadavre". 

   Persoanele bune ies în față fără ajutorul nimănui. Ar trebui știut pentru că ele se remarcă cu o valoare incontestabilă ce alții nu o au. V-am dat aceste exemple pentru că le-am putut întâlni la diverse persoane în ultima vreme și m-am lăsat dusă de val. Poate că asta va fi o nouă provocare pentru perioada următoare. Să încercăm să fim mai buni, să fim sinceri, adevărați prieteni. Lasați șiretlicurile și purtați-vă matur față de ceilalți. Nu atenția celorlalți e întodeauna importantă.
  

Tweet

Printre rânduri scrise cu greșeli, în loc de călimară.

    Se spune că omul învață din greșeli. Dar se pare că uneori, nu e de ajuns să facem o dată o greșeală pentru a nu o mai repeta. Ea poate fi întâlnită de mai multe ori, unele persoane făcând exces de ea, încât ajung să creadă că e de fapt o calitate, o expunere a personalității lor. Ceea ce nu ne dăm noi cu adevărat seama e faptul că nu ceea ce credem noi e important, ci ceea ce cred ceilalți despre noi poate influența detalii importante din viața noastră. Este adevărat că un simplu gest poate fi interpretat în diverse moduri, în funcție de persoană, dar ce vrea el să exprime cu adevărat?
    Deseori suntem judecați aspru, din cauza unor lucruri făcute în grabă, sau fără să ne dăm seama. Cu toate că încercăm să remediem sau încercăm să ne adaptăm altui mediu, stil, colectivitate, ceea ce contează e acea fărâmă de suflet ce este pura, nealterată din noi, și care ne spune cu o voce stinsă să nu ne lăsăm influențați de așa-zisele persoane ce doresc să ne încadrăm în standardele făcute de alții.  
    Greșelile făcute de noi pot fi considerate greșeli de anumite persoane, iar de altele pot fi considerate adevărate acte de creativitate. Important e să avem întodeauna încredere în noi și să încercăm să fim cât mai bine înțeleși de ceilalți. Nu e necesar să încercăm să demonstrăm ceva altora, să le arătăm că ne pasă de ceea ce spun ei. Omul e o ființă socială, dar nu înseamnă că trebuie să ne vedem prin ochii celorlalți. Greșelile ce pot fi evitate, indiferent de tipul de persoane ce le avem în jur, țin în principal de încredere.

•   Încearcă ca NICIODATĂ să nu îți spui părerile despre persoane în public. Oricât de multă încredere ai în prietenii tăi, nu se știe dacă nu te vor trăda vreodată.

•   Încearcă, dacă ești prezentat prin prisma altora (prieten cu Domnul, vecina cu Doamna, etc), să nu rămâi cu această ”etichetă”...încearcă să o eviți pe cât posibil de prima dată, și să te faci remarcat cu o calitate, cu personalitatea ta, nu cu persoanele pe care le cunoști, poate doar dintr-o coincidență.
•   Nu încerca să găsești perfecțiunea, pentru că nu o vei găsi. Trebuie să cauți ceva de care nu ai avut parte niciodată. :)

În concluzie, ”omul învață din greșeli, dar oare când greșește-nvață”?  - Fără a fi considerat clișeu.

Tweet

D'ale dragostei...

" O iubire mare e mai curând o autosugestie...Trebuie timp și trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obișnuiești greu, la început, să-ți placă femeia fără care mai târziu nu mai poți trăi. Iubești întâi din milă, din îndatorire,din duioșie, iubești pentru că știi că asta o face fericită, îți repeți că nu e loial s-o jignești, să înșeli atâta încredere. Pe urmă te obișnuiești cu surâsul și vocea ei, așa cum te obișnuiești cu un peisaj. Și treptat îți trebuiește prezența ei zilnică. Înăbuși în tine mugurii oricăror altor prietenii și iubiri. Toate planurile de viitor ți le faci în funcție de nevoile și preferințele ei. Vrei succese ca să ai surâsul ei. Psihologia arată că au o tendință de stabilizare stările sufletești repetate și că, menținute cu voință, duc la o adevărată nevroză. Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la început, patologic pe urmă.
  Îți construiești casă pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, îți fixezi deprinderile cum le-a dorit ea. Toate planurile tale de viitor până la moarte sunt făcute pentru doi inși. A plecat de acasă și ești necontentenit îngrijorat să nu i se întâmple ceva...Te străpunge ca un stilet orice aluzie despre ea și ești nebun de fericire când, după greutăți materiale și umilințe uneori, ai izbutit să-i faci o surpriză care s-o uimească de plăcere. Ei bine, într-o zi vine femeia aceasta și-ți spune că toate astea trebuie să înceteze până mâine la ora 11,35, când pleacă la gară. Shylock n-a avut curajul, căci știa că asta nu se poate. Totuși, femeia crede că din această simbioză sentimentală, care e iubirea, poate să-și ia înapoi numai partea pe care a adus-o ea fără să facă rău restului. Niciun doctor nu are curajul să despartă corpurile celor născuți uniți, căci le-ar ucide pe amândouă. Când e cu adevărat vorba de o iubire mare, dacă unul dintre amanți încearcă imposibilul, rezultatul e același. Celălalt, bărbat sau femeie, se sinucide, dar întâi poate ucide. De altminteri, așa e și frumos. Trebuie să se știe că și iubirea are riscurile ei. Că acei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt."

Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

Tweet