Încerca în zadar să ignore absenţa lui. În definitiv,
ce a reuşit să o marcheze nu a fost
absenţa, ci prezența misterioasă, tăcută a acestei persoane ce zăcea printre
amintiri.
Încercă să găsească
o explicaţie, dar în final întrezări mai multe întrebări decât răspunsuri. Încercă să se consoleze
cu faptul ca orice om îşi duce la bun final scopul în viaţă, apoi pleacă.
Dar pasiunea pe care el a avut-o nu mai vibrase la fel de intens, preferând să o ascundă sub o mască de indiferenţă
amestecată cu o naivitate de copil. O naivitate sinceră, uneori un pic forţată,
ce ascundea nehotărârea, atât de
caracteristică lui. Constatarea aceasta durea cel mai tare!
Îşi reveni din transa în care intrase. Era
ceva obişnuit să trăiască printre amintiri, să le invoce, încercând să se agaţe
de ele, să nu piardă ultima fărâmă de umanitate. Credea ca este imună la
prezent, dar tocmai schimbarea ce se
produse, era ca urmare a trecutului
bântuit de amintiri.
Se simţea sleită de puteri. Întrebările
o terorizau, dar încerca să le țină sub control, să le audă doar mormăielile, fără
a le înţelege adevăratul mesaj. Mesaj ce o va ajuta să îşi ducă scopul la bun
final. Dar care ar mai fi farmecul dacă ar cunoaște mesajul din spatele
întrebărilor fără a încerca să răspundă
la fiecare în parte? Cine e? Ce dorește?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu